18+

Portretul regal

Scot Sothern e un fotograf stabilit în L.A. și un mare fan al prostituatelor. A interacționat și a fotografiattârfe încă din anii ’60, iar pozele sale au fost expuse în galerii din SUA, Canada și Europa. Fotografiile sale provoacă reacții atât de viscerale și ridică atât de mult de întrebări, încât am decis să-i dăm o rubrică în care să spună povestea din spatele fiecărei imagini.

Merg spre vest, pe Bulevardul Santa Monica din Hollywood, pe lângă fostul sediu Sears, trec de un bloc unde avuseseră sediul tot felul de firme defuncte și dubioase, iar care acum e în paragină. Pe vremuri era și un salon de masaj p-aci, unul dintre favoritele mele de pe vremea când luam hotărâri cu scula. Văd o târfă și am impresia că e un transexual, dar apoi observ că are genul ăla de sâni imenși și roditori la care visează orice shemale. E mai bătrână decât curvele obișnuite din Hollywood și merge de parcă ar purta haine Versace pe covorul roșu. Opresc lângă ea și deblochez zgomotos încuietoarea la ușă. Deschide ușa și se apleacă să se uite la mine.

Videos by VICE

O întreb: „Ce faci? Vrei să vii la plimbare?”

Îşi ridică bărbia şi încearcă să vorbească ca o parodie a intelectualilor bogaţi din filme. „Aş putea să te întreb pe unde am face această plimbare?”

„Oriunde vrei. Arăţi nemaipomenit şi vreau să te fotografiez. Îţi dau 40 de dolari.”

Îmi zâmbeşte răutăcios. Şi chiar arată nemaipomenit. „Ok, vin la plimbare. Unde presupui că va avea loc această şedinţă foto?”

„Dacă ai o cameră pe undeva, te mai faci cu zece dolari.”

Îşi pune centura şi-mi spune că trebuie să ne întoarcem de unde am venit, fac o întoarcere de 180 de grade cu scârţ, ceea ce o sperie niţel. Îmi spune că „nu se cade să atragem atenţie.”

„Să atragem atenţie?”

„Condu cu atenţie.”

„Aşa fac mereu.”

După două blocuri îmi spune să virez la dreapta şi s-o parchez. Nu găsesc loc până la colţul de la strada Sierra Vista, unde am întors-o din nou la 180 şi am băgat-o într-un loc îngust. Apoi zice că trebuie să mergem puţin, aşa c-o avertizez că-s foarte lent şi că nu vreau să mă lase-n urmă.

Oftează un pic, zâmbeşte şi spune: „N-o să fug, dacă de asta te temi.”

„Nu, nu asta voiam să spun. Nu te-am plătit încă, aşa că de ce mi-ar fi frică de fuga ta?”

„Îmi pare rău c-ai o părere aşa proastă despre mine. Sunt o prostituată profesionistă, nu orice curvă. Vreau 40 de dolari pentru cinci poze. Plata se face în avans.”

„Uhm, da, ok.”

E foarte liniştit cartierul,  se află sub bezna aia gri care apare cu o oră înainte de răsărit. Trotuarul arată de parcă a intrat cineva cu un batalion de excavatoare-n el. Îmi ţin camera şi bliţul aproape şi mă chinui să merg cu bastonul meu de bambus. Gagica merge prea repede. Mi-e greu să ţin pasul, dar decât să-i spun să meargă mai încet, prefer să fac pe durul şi să mă chinui.

„N-ar fi trebuit să fiu aici în seara asta. Dar unii oameni fac planuri şi apoi îşi bagă picioarele. Eu nu sunt aşa, nu-s necioplită ca alţii.”

„Da, nici eu. Mama m-a crescut să fiu domn.”

„Da, văd. Tu crezi că-i totul despre tine. Probabil îţi imaginezi că eşti foarte cultivat.”

„Da, nu, cred că da. Nu ştiu. Despre ce vorbeşti?”

„He he. Ştii bine despre ce vorbesc.”

E mai înaltă decât mine şi mai masivă cu totul. O urmez pe bulevard unde nu se mai plimbă nimeni. Nu face nimeni fapte bune, dar nici eu nu urmează să le fac. Când ajungem la blocul ei trecem de o poartă încuiată spre un fel de răscruce. Acolo dăm de un malac, care stă pe un scăunel într-o gheretă din colţul camerei. Apasă pe un buton şi se uită cum intrăm fără să-şi mişte capul.

Trecem printr-un labirint de covoare până ajungem în garsoniera ei, pe care a decorat-o cu tot felul de comori personale. Îmi spune: „Nu înţeleg ce vor să spună oamenii atunci când spun că or să facă ceva şi apoi n-o fac.” Îi spun că nici eu nu ştiu şi că aş vrea să se aşeze pe pat s-o pozez. Stă de parcă i-aş face un portret regal. Îi spun să fie mai sugestivă, aşa că-şi arată ţâţele în faţa camerei cu mândrie şi nobilitate. Scot vreo două-trei cadre bune.

La final îmi spune: „Uneori trebuie să facem ceea ce trebuie. Nu cred că e normal ca oamenii să profite de alţi oameni de treabă pur şi simplu pentru că nu fac parte din majoritatea scabroasă. Dacă ai terminat cu pozele şi dacă nu mai doreşti altceva, nu mai am ce să fac pentru tine.” Îşi îndeasă ţâţele înapoi în sutien şi spune: „Gata, s-a terminat cu ţâţele pentru tine.”

Îi spun mersi şi că puterea trebuie să ajungă al popor, îmi închide uşa, apoi mă chinui să mă orientez prin labirintul de coridoare, dau colţul greşit de vreo două ori şi ajung înapoi în faţa uşii târfei. Până la urmă dau de tipul din gheretă, care-mi deschide uşa şi plec fără să ne uităm unul la altul.

Anterior:  – Batman c-o erecţie melancolică

Traducere: Mihai Popescu