Toxine pentru romi

Vara aceasta zeci de romi din Baia Mare au fost otrăviți cu substanțe necunoscute, după ce au fost relocați de către autorități din casele din chirpici de pe malul pârâului Craica, în fostul combinat chimic CUPROM, închis pentru poluare, care nu fusese curățat de deșeuri toxice de zeci de ani. Primarul Cătălin Cherecheș a susținut că acțiunea era legală, deoarece romii trăiau deja în condiții oribile pe domeniul public, iar el doar le-a dat case mai bune. Mai multe ONG-uri au protestat în capitală contra atitudinii primarului, au protestat și Ambasada Americii și cea a Olandei la București, dar edilul a câștigat alegerile locale de anul acesta cu 86%. Nu este prima dată când primarul face ceva de genul ăsta, anul trecut a decis să construiască un zid între două blocuri locuite de romi și un bulevard. Fotograful Mugur Vărzariu a documentat ambele subiecte, iar noi l-am sunat să aflăm cum stă de fapt treaba la Baia Mare:

VICE: Cum sunt romii de pe Craica?
Mugur Vărzariu: Majoritatea copiilor își doresc să meargă la școală, însă pentru că nu au acasă apă să se spele sau lumină să-și facă temele le este mai greu. Unii părinți muncesc la firma de salubrizare din Baia Mare pe șase milioane, iar după serviciu se duc la groapa de gunoi și sortează materialele reciclabile, ca să-și suplimenteze veniturile. Sunt victimele cămătarilor, la care ajung să se împrumute dacă se îmbolnăvește sau moare cineva.

Cum poți muta cu forța niște oameni?
Ce a făcut primarul a fost un demers electoral. S-a acoperit de toate hârtiile, ca să dea impresia că mutările sunt voluntare. Romilor li s-au pus contractele în față, fără ca primăria să le ofere asistență juridică și li s-a spus: „Dacă nu semnați, vă dăm afară”. După ce s-a certat cu liderul informal al romilor, primarul a venit în ultima zi cu poliția și a zis: „Dacă nu plecați, dărâm”. Au reușit totuși să mute doar 10% dintre cei 1 400 de locuitori ai cartierului Craica.

Le-au oferit și altceva în afară de camere în fostul combinat chimic?
Nimic. Și nici nu trebuia să le ofere ceva în afară de consultări reale. I-au mutat în două blocuri. Primul, în care fuseseră birouri, era neigienizat, dar măcar nu era toxic. Al doilea era un fost laborator, o bombă chimică. Din cauza grabei și atitudinii „oricum sunt niște romi, n-are importanță”, nimeni nu s-a interesat dacă aerul era nociv în subsolul acelei clădiri. Camerele erau pline de sticluțe și recipiente aflate acolo de zeci de ani, unele dintre ele încă pline. Au mutat acolo copii care n-au avut niciodată o problemă să mănânce ceva ce le-a căzut pe jos.

Așa au ajuns să se îmbolnăvească?
Probabil. Eu am stat acolo de la șapte dimineața până la zece seara și am ajuns să chem salvarea. Pentru prima oară în viață aveam tensiune crescută, stare provocată de mirosul din subsol. Câțiva romi, printre care și copii, au ajuns la spital cu perfuzii și mască de oxigen.

Au curățat locul?
Da. După ce mama primarului, cu poliția locală și cu viceprimarul au inspectat situația, s-au apucat imediat să strângă, cu ajutorul romilor. În schimbul muncii lor li s-a dat voie să colecteze tot fierul din subsol ca să-l vândă. În câteva ore, au adunat tot ce au considerat ei că ar avea vreo legătură cu substanțele chimice. Locuiesc în continuare acolo pentru că nu au unde să se ducă, casele lor au fost dărâmate. Acum primarul e tatăl lor. Dacă se supără, romii știu că are puterea să-i arunce în stradă.

Fotografii: Mugur Vărzariu