Cât de mult ai mâncat vreodată la o singură masă?

Poate te gândești la Crăciunul ăla în care te-au îndopat părinții sau o seară de băută care s-a terminat cu mai multe pizze, un dublu cheeseburger cu bacon și jumătate de pachet de biscuiți. Poate ai optat pentru o a patra gogoașă în timpul unei ședințe la birou și apoi ai comandat atât de multă mâncare chinezească încât au trimis bețișoare pentru trei persoane, deși erau toate pentru tine.

Dar probabil că nu ai mâncat 73 și jumătate de hotdogi dintr-un foc, în doar zece minute. Nimeni nu poate să facă asta cu excepția lui Joey Chestnut, câștigătorul celei mai populare competiții de mâncat din lume: Nathan's Famous International Hot Dog Eating Contest, care a avut loc săptămâna asta și a sărbătorit 100 de ani. Joey este considerat cel mai mare haplea competitiv al tuturor timpurilor (cu atât de multe recorduri mondiale e greu să ții cont.)

Cu brâul de campion la purtător, Joey a trecut pe la sediul nostru ca să înmâneze editorului nostru Noisey, Kyle Kramer, care a consumat 11 hotdogi în cinci minute, un premiu pentru concursul nostru neoficial din birourile VICE. Kyle nu doar că a primit un trofeu personalizat, dar a avut ocazia să-l cunoască și pe maestru. Evident, toți voiam să știm cum face ceea ce face. Am vrut să aflăm cum poate un om în toată firea să mănânce 121 de Twinkies, 25 de sandvișuri cu pastramă și 384 de gyozas. El a mâncat toate astea.

Când a ajuns, Joey era bine dispus, un pic timid și aparent încă își revenea de la concursul de luni. Chiar și două zile mai târziu, încă nu apucase să aibă o masă normală. „Am gustărit un pic ieri", spune el. „Până ajung să dau interviuri și alte chestii, se așează toată mâncarea. Dacă începe digestia, nu vreau decât să dorm și să beau apă. Am cele mai tari vise când diger cantități mari de mâncare. Se simt atât de reale, chiar psihedelice."

În timp ce îi revenea încet apetitul, i-am prezentat lui Joey câteva feluri de mâncare, pentru care deține recordurile mondiale sau pe care le-a halit în cantități industriale, ca să aflăm cum depășește problemele gastrointestinale și contrazice știința, mâncând mai mult decât ai fi crezut, sau el ar fi crezut, că e posibil. Chiar am încercat câteva din tehnicile lui.

Joey a câștigat până acum două competiții de mâncat pizza: unul în New York, organizat de Pizzeria Famiglia și altul făcut de Pizza Hut. (El a bătut recordul mondial la Pizza Hut P'Zones, cu șapte și jumătate de pizze calzone întoarse pe dos și consumate în zece minute). Atunci când se îndoapă cu felii de pizza, el are o tehnică interesantă, gen origami.

„Într-un concurs, bagi vârful dedesubt și felia o îndoi pe jumătate, ca tot cașcavalul să se ducă pe gât înainte de crustă", explică el.

„Bagă vârful dedesubt iar apoi trage lateralele spre centru cu o îndoitură pe dos." (O fi termenul „ pizza reverse fold" deja patentat?) „Dacă are multă crustă, o înmoi mai întâi în apă", continuă el. „Eu folosesc doar apă fierbinte, pentru că ajută la tot, îți relaxează și mușchii. Dacă beau apă, o prefer mereu ferbinte."

De curând am testat cuptorul de pizza din bucătăria noastră și de atunci facem pizza pe bandă rulantă. Sunt un pic mai bune decât ce ai primi în mod normal la un concurs de mâncat pizza, dar e OK în scopuri demonstrative. Tehnica asta nu e pentru cei cărora le place crusta, ci pentru oamenii care preferă partea plină de cașcaval. Asta e soluția.

„Eu o mănânc cu furculița și cuțitul. Nu am participat niciodată la un concurs de mâncat fripturi, dar am făcut asta ca provocare", spune Joey. „Dar mi-ar plăcea să particip și la un concurs. Sunt multe femei care chiar pot mânca, [mâncăcioase competitive]. Molly Schuyler e nebună, se transformă într-un animal. Nu am mâncat niciodată o friptură așa sălbatic. Ea mi-a bătut recordul la competiția Big Texan. Eu folosesc o furculiță și un cuțit. Nici nu îmi imaginasem vreodată că poți mânca o friptură în felul ăsta, dar ea părea ca un lup înfometat. A trecut prin friptură ca prin unt. A fost o nebunie. Eu nu fur tehnici de la alți oameni, dar cu toții împrumutăm și încercăm să ne îmbunătățim tehnicile."

Se pare că există cel puțin un concurs de mâncat în care ustensilele sunt binevenite.

De ce sparanghel? Aparent, primul concurs de mâncat pe care Joey l-a câștigat a fost unul cu sparanghel, din Stockton, California.

Deși în poză mâinile mele plăpânde prezintă câteva bețe pricăjite de sparanghel, cel pe care îl găsești în competiții e cu totul diferit. „În California, avem un soi mai mare și sunt mai groase", spune el. „Concursul la care am participat a fost la festivalul sparanghelului și oamenii ăștia sunt destul de mândri de sparanghelul lor din Stockton. Mirosul de urină te lovește imediat. Vorbim de 45 de minute după concurs. Când te duci să te piși, te întrebi de unde vine mirosul ăla oribil.

Când vine vorba de sparanghel, trebuie să-l frângi, la propriu. „E gătit, așa că îl zdrobesc cât pot de tare", descrie Joey. „E fibros și dacă îl storc cât pot de bine, mai scap de niște lichid. Astfel, mâinile mele fac treaba maxilarului. Ăsta e pontul: să-ți folosești mâinile, ca să mesteci mâncarea." (Notă personală: mestecă toate chestiile cu mâinile.)

De asemenea, e bine să combini mai multe codițe, care de obicei sunt prăjite. „Două cozi mari de sparanghel date pe jumătate fac cât patru", spune el. „Două bețe lungi de sparanghel date pe jumătate sunt la fel de lungi cât mâna mea. Așa că le storc și apoi le bag în gură. Stau mereu drept și beau apă. Pot să le sparg sau dacă le înghit și devin ațoase, îmi relaxez mușchii gâtului, ca să curgă lin până în stomac."

Într-o competiție din 2013, Joey a mâncat 141 de ouă fierte în doar opt minute. Deoarece numărul ăsta e aproape incredibil, poți să spui că lui Joey îi plac la nebunie ouăle fierte. Dar nu e cazul.

„Chiar îmi ieșea prin pori", povestește el despre concursul ăsta. „Simțeam mirosul prin haine."

Există rațiune în nebunia lui, când vine vorba de mâncare moale și sulfurică. „Ouăle fierte îți provoacă greață foarte repede. Trebuie să le mesteci un pic", explică el. „În concurs, stau în picioare și iau câte două în mână. Mă folosesc de apă ca să înghit, deoarece gălbenușul este foarte uscat și cremos. Așa intri în flow și cu o gură de apă, ca să se ducă pe gât."

Deci nu, nu le înghite întregi. „În concurs iau câte două sau trei deodată, închid ochii și mă duc cu gândul în altă parte, în timp ce fac în mod repetat același lucru. E un mușchi cu memorie. Încerc să ignor orice fel de aromă negativă, de fiecare dată când vreau să râgâi. Singurul lucru la care mă gândesc e să mânânc la fel ca la prima îmbucătură. Plus, publicul e fantastic și mă ambiționează. Mă activează destul de tare. E mai greu când exersezi. E foarte ciudat să te antrenezi pentru asta."

În ciuda faptului că ți se face greață de la mâncat atâtea ouă, singura dată când i s-a făcut rău, și aproape că a vomitat, a fost la un concurs în care, în timpul scandărilor publicului, a auzit-o pe mama lui că strigă: „Fă-o pentru mama!"

Aparent, apa este ajutorul de nădejde al oricărui mâncător competitiv. Transformă totul într-o pastă digestibilă și ajută concurenții să nu se înece.

„Sunt bucuros pentru că doctorul meu mi-a spus că sunt destul de sănătos", a remarcat Joey atunci când l-am întrebat dacă nu se teme pentru sănătatea lui după astfel de evenimente. „Greutatea mea fluctează și tensiunea trece dintr-o extremă în alta, așa că mă tem un pic de diabet. Doctorul mă sfătuiește să fiu atent la greutatea mea și să fac sport. Dar analizele mele au ieșit destul de bune. Am alte lucruri din istoricul familiei de care mi-e frică, decât mâncatul în sine. Îmi place să mă duc la doctor și să fiu vigilent. Îmi place să mi se spună că sunt sănătos, ca să pot să trag de mine."

OK, am ratat-o pe asta. Eu am rupt din start hotdogi în jumătăți, crezând că așa procedează toți mâncătorii competitivi, cum am văzut că face și japonezul popular, Takeru Kobayashi, al cărui succes l-am atribuit acestei tehnici.

În orice caz, nu ar fi trebuit să fac asta. Joey nu îi rupe pe jumătate. Trebuie să te prefaci că dedesubt sunt intacți. Să îndopi patru hotdogi în gură în același timp nu e la fel de ușor pentru toată lumea sau mereu la fel de avantajos, cum e pentru Kobayashi.

„Hotdogii sunt distractivi. E un concurs mare", spune Joey, despre Nathan's. „E singurul care e un pic stresant, doar pentru că e atât de mare." (E una dintre emisiunile cele mai urmărite, care se difuzează de ziua Americii.)

„Ăsta a fost un an important", oftează el. „A fost anul revenirii mele."

Joey se referă la faptul că, după ce a câștigat de opt ori la rând concursul, a fost detronat în 2015 de Matt Stonie. Dar anul ăsta, a revenit în forță și a luat locul întâi cu 70 de hotdogi mâncați, în comparație cu Stonie, care a mâncat doar 53. Cam așa a procedat:

„Fac același lucru de repetate ori, de la primul hotdog până la ultimul. În timp ce mănânc două bucăți de carne, înmoi chiflele în apă. În punctul în care iau ultima îmbucătură de carne, transfer o chiflă umedă în cealaltă mână și o bag pe gât."

Cu alte cuvinte: nu îi rupe pe din două! Îndeasă doar doi în gură, scrâșnește din dinți, de parcă încearcă să-i taie înainte să ajungă în gură. „Iau doi hotdogi și o chiflă, iar apoi mai iau o chiflă în timp ce mestec. Mă hrănesc cu mâna stângă și cu dreapta înmoi pâinea. Unii oameni preferă un singur hotdog și doar o chiflă. Eu am un gât mai mare, așa că pot să înghit două bucăți deodată. Trebuie doar să-i mărunțesc și să-i dau pe gât."

E destul de conștient de diferențele de tehnici dintre competitori, dar are încredere în metoda lui. „Kobayashi obișnuia să îi rupă în două și apoi să se ocupe de chiflă. Nu toată lumea separă chifla, dar pentru mine așa merge cel mai bine. Mie chiar îmi place gustul hotdogilor lui Nathan's, dar cu pâine înmuiată nu sunt cei mai buni. Așa că nu privesc asta ca pe o chiflă, ci mai mult ca pe o apă dubioasă. Folosesc pâinea pe post de apă, ca să înghit mai ușor."

Aripioarele sunt preferatele lui Joey când vine vorba de mâncare. Pe lângă faptul că sunt complet delicioase, nu-ți umflă stomacul prea tare, pentru că e nevoie de un pic de exercițiu între mese. La concursul Hooters de mâncat aripioare, la care va participa în iulie, el se așteaptă să mănânce în jur de 200 de aripioare în doar zece minute.

„E tot o mâncare care necesită o tehnică", comentează el. „Nu te umfli. Dacă îți rămâne pe gât un oscior, trebuie să îl tragi înapoi sau să-l înghiți. Mușchii mei sunt destul de puternici. Nu prea pot să-mi imaginez cum aș putea vreodată să mă înec."

Tehnica de mâncat aripioare a lui Joey e incredibil de practică și în afara competițiilor.

Începe cu o sucire. „Ciupesc ambele oase destul de tare, apoi le învârt un pic ca să rup cartilajul."

Apoi urmează desprinderea: „Îmi bag degetul mare sub un capăt, astfel carnea iese de pe os. După asta pot să o separ pe toată."

După ce scoți pielea de pe oase, le cureți cât poți de bine. Totul se întâmplă dintr-o mișcare rapidă, dar carnea se desprinde destul de ușor. Plus că, nu te mai faci de sos pe toată fața când încerci să ajungi la carnea dintre cele două oase.

Deci, ca rezumat: „Rotesc, împing carnea cu degetul, o țin bine și apoi mușc toată carnea de pe oase."

Iar dacă ajungi cu un os în gât, nu e mare lucru, atunci când ești un mâncător profesionist. (Totuși, restul dintre noi ar trebui să fim mai atenți.)

„Au fost dăți când mi-au rămas chestii în gât", spune Joey. „Trebuie doar să lași să alunece pe gât sau să scoți afară. Cred că e la fel ca pentru un înotător care nu își poate imagina cum e să te îneci. Corpul lui e obișnuit cu apa, iar al meu e obișnuit cu multă mâncare deodată."

În concluzie, deși mâncăcioșii profesioniști depind de mușchii lor, au nevoie și de voință și determinare. „Trebuie să folosești tot felul de trucuri psihologice, ca să-ți păcălești corpul să facă asta", explică Joey. „Când ești mic, mereu ți se spune să nu mănânci mai mult decât trebuie și niciodată repede. La început a fost atât de ciudat să aud cum oamenii mă încurajau să nu mă opresc din mâncat. E o nebunie!"

Cam așa este. Dar tipul ăsta chiar se pricepe la mâncat.

Oh, da, și Kyle a fost super încântat de trofeul lui, în mare parte pentru că i-a fost înmânat de către o legendă vie.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre mâncare:
La cămin, în România, orice pui în farfurie devine mâncare
Povestea bucătăresei care face mâncare românească într-o școală pentru adulți din Danemarca
Ce gust are mâncarea de pisică