Rechinii au supraviețuit în mările și oceanele Pământului încă dinainte de dinozauri, dar un studiu a descoperit că această specie străveche și diversă a suferit niște lovituri grave în ultimii douăzeci de milioane de ani. Practic, oamenii coexistă în prezent cu o mică parte dintre rechinii care trăiau înainte pe planetă.
Mulți dintre rechini sunt pe cale de dispariție din cauza activităților unei specii mult mai tinere – a noastră – dar au experimentat și un eveniment devastator acum 19 milioane de ani care le-a redus numărul cu nouăzeci la sută. Acest eveniment major necunoscut a avut loc la începutul miocenului, o perioadă încă neclară din istoria geologică, conform unui studiu publicat pe 4 iunie în Science.
Videos by VICE
Rechinii există de peste patru sute de milioane de ani în istoria planetei, a zis autoarea principală a studiului, Elizabeth Sibert, doctorandă la universitatea Yale. „Au supraviețuit tuturor extincțiilor în masă. Au supraviețuit chiar și permianului, care a șters de pe fața pământului 95 la sută dintre specii, au rezistat și impactului cu asteroizii, încălzirii globale, înghețului. Și totuși, acest eveniment despre care nu știm nimic a ucis nouăzeci la sută din populația lor.”
Sibert a descoperit prima oară dovezi despre acest eveniment catastrofic în timp ce studia la Harvard ihtioliții, niște fosile minuscule cu solzi și dinți de pești. Cu ajutorul unor fosile extrase din sedimente din Oceanul Pacific, a reușit să reconstruiască un dosar cu pești și rechini care populau Pământul acum optzeci de milioane de ani.
Sedimentele conțineau un număr egal de solzi de la pești și rechini până când un asteorid a lovit Pământul cu 66 milioane de ani în urmă și a ucis dinozaurii, cât și mulți rechini. Acest eveniment a redus rația de pești și rechini la 5:1, proporție care a rămas relativ stabilă până când, la începutul miocenului, urmele de rechini au scăzut de zece ori.
Sibert a analizat această dispariție bizară a rechinilor cu ajutorul lui Leah Rubin, doctorandă la Universitatea de Stat din New York, secția de Știință.
Cele două au analizat 798 de fosile de rechini din sudul Oceanului Pacific și 465 din nordul Pacificului și le-au încadrat în 88 de grupuri morfologice înrudite. Deși toate cele 88 de grupuri erau prezente înainte de evenimentul din miocen, doar opt dintre ele au fost detectate în sedimentele de după eveniment. Această descoperire a dezvăluit că rechinii nu doar că au fost decimați ca număr, dar și ca biodiversitate a speciilor.
„Evenimentul acesta a întrerupt 45 de milioane de ani de stabilitate și s-a petrecut într-un timp foarte scurt din punct de vedere al istoriei geologice. Nu știm cât de rapid s-a întâmplat, dar a durat mai puțin de o sută de mii de ani. Ar fi putut fi vorba de o zi, de o mie de ani sau de o sută de mii de ani”, a zis Sibert.
Misterul e adâncit de lipsa de explicații. Nu se cunosc niciun fel de schimbări climatice majore din perioada aceea și nici sedimentele nu spun mai mult. De aceea, studiul reprezintă doar începutul acestei investigații.
„La fel ca multe alte cercetări, acest studiu oferă mai multe întrebări decât răspunsuri, și avem de gând să investigăm informațiile fosilelor prin mai multe lentile și mai multe metode”, a zis Rubin.
Deși evenimentul din trecut e un mister, în prezent știm foarte clar că oamenii sunt cauza modernă a extincției rechinilor. Zeci de milioane de rechini mor în fiecare an din cauza activităților noastre, ceea ce e și mai îngrijorător, acum că am aflat că oricum au fost decimați în miocen.
E crucial să înțelegem ce li s-a întâmplat rechinilor acum 19 milioane de ani ca să îi putem conserva azi: ambele perioade subliniază că până și animalele rezistente pot și șterse pentru totdeauna de pe fața Pământului dacă nu avem grijă de ele.
„Sper ca acest studiu să îi inspire și pe alți cercetători să investigheze această perioadă, ca să aflăm ce s-a întâmplat cu rechinii atunci. Cred că trebuie să le dăm atenție rechinilor și să îi ascultăm”, a concluzionat Sibert.