Româncele care fac Uber mi-au zis cum e treaba cu taximetria pentru femei

S-o zicem p-aia dreaptă și neutră.

În mintea bucureșteanului de rând s-a întipărit ideea că taximetriștii sunt, în mare parte, sămânțari, ciubucari, mârlani și nu ratează nicio șansă să nu te ardă la buzunar. Ceea ce-i adevărat. La fel de adevărat e că taximetriștii acuză Uber c-ar fi o chestie ilegală, care le fură clienții și, cel mai important, că nu plătește taxe la primărie. Asta în timp ce taximetriștii au nevoie de licențe și plătesc taxe mult mai mari. Oricât s-ar chinui Uber să mascheze evaziunea fiscală, cert este că în România nu există nicăieri reglementat și definit serviciul de ridesharing.

Mai clar, din punct de vedere al businessului, cei care au creat aplicația sunt niște băieți inteligenți care și-au dat seama de faptul că taximetriștii sunt detestați peste tot în lume, și-au pus de-o aplicație la nivel global. La fel, au avut grijă să fenteze și conducerea statelor prin neplata taxelor. Mă rog, până într-un punct. Că-n țări precum Danemarca, Italia și Germania a fost deja interzis. Chiar și-n București, taximetriștii au ieșit astăzi să protesteze împotriva Uber-ului pentru aceeași chestie, în locul în care odinioară se striga împotriva corupției, la Piața Victoriei.

În fine. Cert e că-i penal să le plângi de milă taximetriștilor, dar, în același timp, nici cu impostura Uber-ului nu mi-e rușine. Serviciile lor sunt indiscutabil superioare taximetriștilor din București, dar dacă vrei să faci bani cinstit, fă-o legal: negru pe alb.

Oricum, să lăsam puțin partea de război ideologic între cele două grupări. Mai interesant e că se pare că nu doar bărbații sunt principalii pioni ai meseriei de șofer, ci și femeile încep să prindă avânt în lumea taximetriei. Sau a ridesharing-ului. Ceea ce-i de admirat într-o țară care colcăie de sexism și misoginism. Tocmai d-asta, am vorbit cu câteva femei care sunt șoferițe la Uber, despre motivul care le-a determinat să se apuce de asta și riscurile meseriei.

VICE: În ce context te-ai apucat să faci Uber?
Iuliana: După ce-am născut cel de-al doilea copil, compania din vânzări unde lucram nu-mi mai oferea același post. Pentru că nu avea cine să mai stea cu copiii, când eram eu plecată, am început să caut un job mai flexibil care să-mi permită să mă împart în mai multe locuri. Așa că, fiindcă soțul meu făcea deja asta part-time și era încântat, m-a influențat și pe mine. Bine, îmi plăcea oricum să conduc și să socializez cu oamenii. Job-ul ăsta mi se potrivește mânușă.

Câte ore lucrezi pe zi și cam cât câștigi din asta?
Am mai cumpărat o mașină cu care circul doar eu, iar de șase luni lucrez full-time, opt ore pe zi, de luni până vineri. Poate, cel mai important, n-am niciun șef și câștig un salariu decent pentru mine, în jur de 1 500-2 000 de lei.

Ce reacții au oamenii când vii să-i iei în cursă?
Deseori oamenilor care se urcă, mai ales bărbaților, nu le vine să creadă. Deși pe aplicație le apare numele meu de femeie și ratingul aproape maximum acumulat în urma celor 1 700 de curse, eu îi simt că, pe de-o parte, sunt curioși să aibă parte și de experiența asta. Însă, în același timp, foarte crispați vizazi de faptul că-s femeie și aș putea să conduc prost. De exemplu, sub pretextul că aș conduce nasol, îmi spun: „Știți, la ora X trebuie neapărat să ajung în locul Y". De obicei, ajung și mai devreme față de cum ar fi în mod normal, iar la final îmi spun: „Felicitări, nu mă așteptam. Ați condus extraordinar!".

Nu ți-a fost niciodată teamă de când faci Uber?
Toată lumea mă-ntreabă dacă nu mi-e frică să fiu harțuită și eu le spun de fiecare dată că absolut deloc. Cu excepția unui singur tip care mi-a cerut numărul de telefon, dar care oricum s-a liniștit după ce i-am zis că-s măritată, n-am avut nicio problemă. În plus, am camera video&audio instalată pe mașină, deci totul e asigurat. Am mai auzit, în schimb, cazuri cu șoferi de Uber care au fost amențați și bătuți, însă eu n-am avut parte. Am mai intrat în contact, din întâmplare, cu taximetriști, dar doar se uită urât spre mine și-și văd de treabă. Poate că-s femeie.

VICE: Ce v-a motivat să vă apucați de condus prin București la Uber?
Mihaela: Eu m-am apucat de taximetrie din ambiție și orgoliu feminin. Soțul meu făcea deja asta și venea mereu acasă povestindu-mi despre cât de mișto e, ce gagici străine a mai dus la aeroport. Nu l-a încântat când i-am zis că vreau să fac și eu în timpul liber, că, na, sunt femeie și nu se leagă cu taximetria și să-mi găsesc alt hobby. Bine, eu am dat din cap aprobator, dar apoi s-a trezit că vom fi colegi și ne vom bate în review-uri.

Cum a fost prima cursă?
Îmi tremurau genunchii și aveam emoții fix cum am avut atunci când am dat de permis. Întâmplarea fericită a făcut că și clientul pe care l-am luat era tot pentru prima oară într-o cursă. După asta, m-am obișnuit și totul era deja-n regulă.

O întrebare tipică: ați avut vreun incident vreodată cu vreun client?
Nu mai conduc noaptea, asta fiindcă am avut câteva incidente cu oameni care erau puțin băuți. Odată, s-au urcat un grup format din trei fete și un băiat. Erau deja alcoolizați și trebuia să-i duc într-un alt club. Muzica pe care o ascultam era la un nivel cât să ne înțelegem și eu să fiu atentă la indicațiile GPS-ului. Băiatul, în jur de 20 de ani, care stătea în dreapta mea, a pus mână pe casetofon, a dat volumul la maximum și-a început să se zbenguie. Pentru siguranță, am tras pe dreapta și l-am rugat respectuos să dăm mai încet. În caz contrar, îi dau jos. El a-nceput cu d-alea: „Faci ce vreau eu, că ești pe banii mei și mai sunt și la Uber". Până la urmă, m-am impus cu amenințări verbale și s-au potolit.

Cam cât timp petreceți în trafic?
Adunate orele, ies undeva la două-trei zile pe săptămână de taximetrie. În schimb, de cele mai multe ori e foarte tare. Cunoști foarte mulți oameni de treabă. După un an și două luni, încă sunt constant oameni care se se miră și mă felicită când mă văd la volan că-s femeie, chiar și bărbați. Chit că la început au privirea de „ce cauți tu la volan, nu ești mai bună la cratiță?".

Vreo cursă memorabilă în tot timpul ăsta de taximetrie pe Uber?
Țin minte că s-a urcat o bunăciune de tip în mașină de-mi venea să-i fac poze din toate unghiurile. Nu strică puțin flirt, dar am grijă să nu depășesc limita. La un moment dat, l-am întrebat „și, ce-ai vrea să facem acum?", iar el mi-a zis lejer dacă nu vreau să ne sărutăm. Altădată, așteptam la Foișorul de Foc o comandă care deja depășise cele zece minute regulamentare și eram puțin nervoasă. În cele din urmă, tipul a apărut cu niște zmeură în mâini și a fost așa, o chimie între noi, la prima vedere. Era basistul de la Robin And The Backstabbers care-mi oferă de atunci invitații la concert.

VICE: Cum ai intrat în treaba asta?
Irina: Inițial, mergeam cu Uber-ul ca un simplu client, după care m-am mai interesat la companie, am aflat că poți să fii și șofer. Informațiile astea au ajuns și la tata, apoi la mama, iar acum fac și eu același lucru, din curiozitate. Când aveam fostul job, zilnic făceam curse. Nu conta că era zi sau noapte, în cursul săptămânii sau weekend. Acum, mi-am schimbat job-ul și stau peste program, iar o dată pe săptămână îmi e de ajuns.

Cum a fost prima zi ca uberistă în București?
Prima zi chiar n-o s-o uit niciodată. Timp de 12 ore m-am tot învârtit prin oraș, fiind fascinantă de cât de mulți oameni puteam să cunosc. Chiar am făcut schimb de contacte cu doi pasageri austrieci pe care i-am dus la aeroport, după o cursă foarte mișto de 40 de minute, unde am vorbit o grămadă de chestii. Cursa s-a terminat cu o îmbrățișare între noi. Încă mai vorbim și e deschisă opțiunea pentru prima ocazie să merg acolo în vizită, la fel și pentru ei.

Bărbații în România sunt cam misogini. Simți că te privesc diferit când urcă în mașină?
E uimitor să vezi mirarea clienților când văd că la volan e o femeie. De foarte multe ori mi s-a întâmplat să mă-ntrebe cum de am curajul să fac asta. Un tip mi-a și zis odată: „Tu sigur ești de la Uber? Că, știi, femeile nu conduc prea extraordinar". L-am rugat să aibă răbdare și să-mi dea voie să-i demostrez contrariul. La final, a fost plăcut surprins și oricând ar mai vrea să ne mai întâlnim în cadrul ăsta.

VICE: Cât timp petreci pe traseu și câți bani faci din asta?
Irina: Pe lângă job-ul stabil, taximetria e ceva part-time pentru mine. Fac curse după ora 19-20, de patru luni, câte 40-50 de ore lunar, iar banii câștigați de mine sunt în jur de-un salariu minimum pe economie. Totuși, daca lucrezi full time, cu siguranță, poți câștiga mult mai bine decât ai lucra la un birou.

Au clienții vreo reacție de uimire pentru că ești tipă la volan pe Uber?
Din ce am observat eu, 80% din clienți sunt femei. Lor nu le vine să creadă. Îmi spun că merg cu Uber de doi ani și n-au întâlnit niciodată o femeie. Mă felicită pentru curaj, iar asta, îți dai seama, te face să te simți bine, mai ales că eu fac curse doar seara și noaptea. Pe de altă parte, bărbații sunt și ei mirați, dar mai sceptici. Când se urcă în mașină, din reflex, așteptându-se să fie tot șoferi bărbați spun „Salut". Ulterior, mă văd că-s femeie și-mi spun că nici prin cap nu le trecea așa ceva, fiindcă mulți nici nu se uită la nume când fac comanda.

Cum văd oamenii din jurul tău treaba asta?
Chiar nu mă așteptam ca atât soțul meu, cât și prietenii să mă susțină încă de la început să încerc. Că, până la urmă, curiozitatea e motivul principal pentru care m-a convins să mă apuc de taximetrie.