Cum e să crești un copil transgender în statul american unde ura față de LGBT e inclusă-n lege

În fiecare dimineață în drum spre grădiniță, Kimberley și fiica ei de șase ani Kai se roagă pentru rudele care s-au îndepărtat de ele. „Indiferent cât de mult încerc să evit să menționez anumite persoane din familia noastră, Kai continuă să se roage pentru ei și-i numește", a declarat Kimberly într-un interviu pentru VICE. „Îmi e greu s-o văd așa pe fetița asta, să văd cum iubește necondiționat și că habar n-are ce se-ntâmplă – pentru că m-am chinuit atât de mult s-o apăr de asta."

Două dintre persoanele pentru care se roagă Kai sunt verișoarele ei gemene. Uneori o întreabă pe mama ei când o s-apuce să se mai joace toate trei, dar Kimberly n-are un răspuns ușor. Au trecut doi ani de când Kai a început să trăiască sub identitate feminină. În primul an, aproape toate rudele lor au încetat să mai vorbească cu ele.

Kimberly și Kai locuiesc în Pearland, Texas, un oraș în expansiune, împărțit între cultura mai progresistă din Houstonul de sud, cu care se învecinează, și celelalte ținuturi mai conservatoare care-l înconjoară. Ca multe alte familii din Sudul Profund, și-a lui Kimberly e foarte conservatoare. I-ar plăcea să recupereze legăturile destrămate de tranziția lui Kai, dar spune că pur și simplu fiica ei n-ar mai fi în siguranță. „Nu pot să risc să alimentez niște relații nesănătoase pentru ea, dacă pot să controlez situația", a spus Kimberly. „Cum să-i faci cuiva așa ceva? Cum să-i faci așa ceva lui Kai? Kai are cinci ani." (La ora la care am luat acest interviu, Kai avea cinci ani. De-atunci, a împlinit șase.)

„E o viață tare singuratică", a spus aceasta. „Simți că te lupți pe viață și pe moarte să-ți salvezi copilul, iar oamenii care-au fost în viața ta și au luptat pentru tine – oamenii de care ai nevoie să te-ajute să rămâi puternică și să te susțină – ăștia te lasă singură pe câmpul de luptă."

Toți prietenii lui Kimberly erau de la biserică, spune aceasta, și-i descrie ca pe niște „creștini puternici și devotați, republicani convinși, cum eram și eu." Acum nu mai e cazul: ca și rudele acesteia și prietenii lui Kimberly au încetat să se mai vadă cu ea după ce Kai a început să trăiască drept fată.

„Începem de la zero", a spus Kimberly cu gândul la starea familiei ei de azi și la procesul de „a-și reconstrui viața".

La început, Kimberly n-a fost un părinte tolerant. N-a fost niciodată pasionată de politică, dar a fost învățată dintotdeauna să voteze cu republicanii și-a împărtășit aceste convingeri cu prietenii, vecinii și rudele. Înainte de Kai, Kimberly își vedea apropiații ca pe niște buni creștini. Astăzi, consideră că sunt detestabili.

Înainte de tranziția lui Kai, Kimberly știa că are un copil extrem de feminin, care încălca adeseori normele de gen. Kai își lega tricourile ca să le poarte pe post de fuste sau și le punea pe cap, ca și cum ar avea părul lung, și tot insista că e fată. Kimberly a făcut ce credea c-ar face orice bun părinte: tot ce-a trebuit să facă pentru a-și împiedica fiica din a fi transgen. A căutat informații despre terapia de conversie și a implementat tehnicile despre care a citit în stilul ei de a-și crește copilul.

„N-am căutat să aflu că – cât era de periculos", a spus Kimberly. „Am căutat doar cum se face, pentru că nu voiam să am un copil transgen. Așa ceva nu mi se putea întâmpla mie."

De fiecare dată când Kai îi spunea mamei ei că e fată, Kimberly o certa. „Îi spuneam: «Ba nu, ești băiat»", a spus Kimberly. „«Ești băiat.»" Kai era pedepsită tot timpul – își petrecea zile întregi „la colț" pentru că încălca normele de gen. „Copilul ăsta își petrecea majoritatea zilelor pedepsit. Au fost zile când trebuia să-mi spun că nu mai pot s-o mai pleznesc încă o dată. Îmi spuneam: «Trebuie să lași copilul ăsta să nu mai stea la colț.»"

Kimberly a mai încercat și slujbe de izbăvire pentru a exorciza forțele întunecate despre care credea că se manifestă în propriul ei copil. Kimberly a postit și s-a rugat. „Ca și creștină, am epuizat toate căile pe care credeam că trebuie să le urmez la momentul acela", și-a amintit femeia. Într-o noapte, Kimberly și-a băgat copilul în pat și a simțit că are picioarele reci: mai devreme în zi, Kai scosese chiloții unei păpuși bebeluș și și-i pusese pe ea, blocându-și, astfel, circulația.

„Oricât aș fi încercat să-i frâng voința, micuța nu se dădea înfrântă", a spus Kimberley, rușinată de felul în care s-a purtat la început cu Kai. „M-am purtat îngrozitor cu ea. Am fost sinistră cu ea. Am crezut că fac tot ce-ar face orice părinte, ca să-și facă copilul să nu mai fie așa."

În cele din urmă – după ce a recunoscut faptul că copilul suferea de probleme de comportament din cauză că era obligat să trăiască drept băiat și că identitatea ei de gen n-avea să se schimbe, oricât ar fi pedepsit-o – Kimberly s-a decis să se informeze. A aflat de pe internet și din alte surse despre persoanele transgen, despre servicii de sănătate pentru persoane transgen, despre identitatea de gen și despre tratamentul medical pentru persoanele transgen. A luat și legătura cu alte mame creștine de copii trans.

Nu voiam să am un copil transgen. Așa ceva nu mi se putea întâmpla mie

Kimberly s-a lămurit, în cele din urmă, dar spune că a ajuns să-și accepte fiica, abia după ce „s-a zbătut și-a urlat". Rezistența lui Kai e ceea ce-a făcut-o pe Kimberly să înțeleagă că e greșit ce-i face fiicei ei.
Unii susțin că n-ar trebui să li se dea voie copiilor mici să-și determine singuri identitatea de gen, dar astăzi Kimberly nu e deloc de acord cu ei. „Orice copil își cunoaște identitatea de gen", a explicat aceasta. „Doar că tu te concentrezi pe identitatea de gen a copilului meu, pentru că nu e ceea ce crezi tu c-ar trebui să fie."

La patru ani, Kai a trecut prin transformarea socială. Adică i s-a dat voie să-și lase părul lung, să poarte haine de fete și să folosească pronume feminine – să trăiască la fel ca o fată, ceea ce și e. Ulterior, când Kai o să ajungă în prag de pubertate, o să fie nevoită să se confrunte cu alte probleme, printre care niște decizii medicale controversate. Dar Kimberly nu-și face griji pe tema asta. De fapt, spune că cele mai dificile aspecte ale experienței au fost deja depășite.

„Pentru mine, cele mai grele decizii de luat au fost când i-am permis prima oară să facă tranziția", a spus Kimberly, subliniind modul în care viețile copiilor trans pot deveni iremediabil legate de fricile și probleme părinților lor. „Mi-a fost foarte greu să-i permit să-și lase părul lung. A fost îngrozitor în prima zi în care am ieșit în public cu Kai în fustă. Copila era atât, atât de fericită, iar eu eram atât, atât de nefericită și jenată – pentru că mă gândeam la mine."

Când a început să se gândească s-o lase pe Kai să poarte haine de fete, Kimberly l-a întrebat pe fratele mai mare al lui Kai dacă i-ar fi jenă să-și vadă sora mai mică în fustă. „Mama, e penibil c-o obligi pe Kai să poarte haine de băieți", a răspuns acesta.

Azi, când Kai nu-și mai ascunde genul, Kimberly a început și ea să vorbească deschis la ședințele cu părinții, la care militează pentru drepturile persoanelor trans. De când Kai și-a asumat genul în public, Kimberly spune că „e mai greu". Unii prieteni susțină că le „iubesc" pe Kimberly și pe Kai, dar apoi exprimă opinii politice care-i neagă drepturile lui Kai. „Nu sunt siguri c-ar trebui să aibă așa ceva", spune Kimberly. „Cum poți să mă iubești și să nu crezi că fiica mea merită drepturi elementare ale omului."

Cam în perioada în care a stat VICE de vorbă cu Kimberly, aceasta a povestit că mulți dintre prietenii ei de pe Facebook distribuiau un clip cu un pastor din zonă. Ne-a trimis și ea ulterior un link la clipul respectiv, ca să ilustreze ura din zona ei: „Există mulți oameni pe lume care-mi urăsc copilul din simplul motiv că există."

În clip, care-a fost filmat prin mai 2016, un tip care pare binevoitor vorbește de la un amvon. Era cam în perioada în care administrația Obama a emis reglementările cu privire la drepturile persoanelor trans, prin care explica faptul că Titlul IX al Legii de Amendamente pentru Educație – care protejează împotriva discriminării sexuale în școli – include și identitatea de gen. Mai simplu spus, înseamnă că puștii trans au dreptul să se ducă la școală la fel ca toți ceilalți copii – iar asta include și dreptul de a folosi toaletele și vestiarele care corespund adevăratei lor identități de gen.

Pastorul local a condamnat în fața unei mici congregații reglementările date de Obama asupra Titlului IX. Cei de față au strigat „amin" și l-au aclamat, în timp ce acesta devenea din ce în ce mai furios. „O să acționăm pentru a ne apăra fiii și fiicele, indiferent ce fac politicienii la nivel local, de stat, sau național", a poruncit amenințător pastorul. „O să ne mobilizăm și-o să ne facem strategii pentru a pregăti o mișcare națională de apel la decență."

Nu e o chestiune politică sau religioasă, a continuat acesta. „E o chestiune de apărare a familiei. Trebuie să ne apărăm fiii și fiicele de agenda homosexuală militantă și să le spunem răspicat, dar cu iubire, dar și foarte simplu: Nu ne puteți lua copiii."

Kai începe grădinița anul ăsta; Kimberly spune că se află „probabil în cel mai prost district școlar din cel mai nasol stat în care ne-am putea afla la ora actuală." Ca să pregătească înscrierea fiicei ei, a vorbit în particular cu autoritățile școlare. La început, aceștia au părut înțelegători și reactivi, dar Kimberly a fost rapid informată că fiica ei va trebui să folosească toaleta băieților și că s-ar putea să fie obligată să se conformeze codului vestimentar pentru băieți. „Kai a trecut prin tranziție la o vârstă atât de mică, încât n-a apucat să afle niciodată că nu se poate duce la toaleta fetelor", a spus Kimberly. „Să-i spun acum că trebuie să fie obligată să se ducă la cealaltă toaletă – experții în domeniu sunt ferm convinși că i-ar face rău la sănătate și i-ar afecta bunăstarea."

Ca multe alte persoane transgen și persoane care militează pentru drepturile acestora, Kimberly e frustrată că dezbaterea se axează pe toalete. „Nu e vorba de toalete", a afirmat aceasta. Ea crede că politicienii s-au folosit de baie pentru că le convine, din punct de vedere strategic – nu mai sunt nevoiți să abordeze problemele mai mari, sau să recunoască explicit că legile care vizează persoanele trans au fost concepute astfel încât să le limiteze drepturile. „E atât de ușor să ne împartă pe subiectul ăsta", spune Kimberly. „E vorba de mai mult de-atât."

De exemplu, a spus Kimberly, nu există legi care să te protejeze de discriminare pe criterii de identitate de gen în Texas. Așadar, dacă proprietarul ei ar vrea s-o dea afară pentru că Kai e trans, ar putea s-o facă legal. „Oamenii pot să refuze să-mi angajeze copilul pentru că e transgen, sau s-o dea afară de la muncă dacă află că e trans. Asta e discriminare și nu e ok."

Discriminarea asta legală încetățenește în lege bigotismul împotriva persoanelor trans, precum și o realitate periculoasă pentru copiii care nu vor decât să trăiască liber. „Ca tânără trans, are 41% risc de sinucidere – 41%", a spus Kimberly." (De la data la care am luat interviul, numărul a scăzut 40%.)  „Studiile arată că acei copii pe care cei din jur, colegii, familia, comunitatea îi sprijină și le reconfirmă identitatea, n-au un risc mai crescut de sinucidere decât colegii lor de generație non-trans."

Kimberly vrea doar să fie un părinte bun. Când părinții  își resping copiii trans, îi pun pe o traiectorie sinistră și mortală. Persoanele precum Kimberly – mamele copiilor trans – au acest dar incredibil de a pune capăt durerii pe care o suportă tinerii trans. „Eu încă învăț și mă uit la părinții care-s cu câțiva pași înaintea mea și încerc să învăț din asta, ca să fiu cea mai bună mamă cu putință, pentru ca Kai să aibă cele mai bune șanse în viață", a explicat Kimberly.

Deși Kimberly spune că se văd semne ale progresului politic și-n orașul ei, știe că și familia ei ar putea fi ținta unor atacuri. „Ne temem la modul serios pentru siguranța noastră aici în Pearland", a spus aceasta. Kimberly și alte câteva mame de copii trans pe care le-a cunoscut online au fost amenințate cu moartea și cu răpirea. Una dintre mame a fost amenințată pe o rețea de socializare de un bărbat care i-a spus că „o să vină să-i răpească fiica, pentru a o face să înțeleagă și a o face să vrea să fie băiat", a explicat Kimberly.

Kimberly avea un set rigid de credințe, de lucruri despre care credea că-s adevărate și reale. Dar s-au schimbat odată Kai – o dovadă în plus că atunci când cunoști o persoană trans poți să-ți schimbi ideologia radicală. „Când am văzut-ope Loretta Lynch la știri că vorbea despre cum o să-i apere pe copiii trans din districtul școlar, am plâns", a spus Kimberly. „Trebuie să-ți zic că nu l-am votat pe Obama. Eram cea mai nasoală republicană anti-Obama de pe planetă. Acum, îl iubesc pe omul ăla pentru ce-a făcut pentru familia mea." Cu toate astea, directiva lui Obama, pe care Trump a anulat-o între timp, nu i-a făcut viața lui Kai în Texas imediat mai bună. În schimb, a ațâțat ura cetățenilor, precum și pe cea a politicienilor la nivel de stat și local. Cu toate astea, Kimberly consideră că a fost un pas necesar, care i-a forțat pe oameni să audă despre o problemă importantă. Până la urmă, despre copii e vorba.

Înainte de tranziție, Kai se chinuia zilnic. „Kai se ruga și-i cerea lui Dumnezeu s[-o] lase să se ducă acasă și să trăiască cu Iisus", a spus Kimberly. „Copilul ăsta îl ruga pe Dumnezeu s-o lase să moară."
Alți creștini pun uneori la îndoială credința lui Kimberly și-i spun că felul în care o crește pe Kai e în antiteză cu învățăturile din Biblie. Kimberly nu e deloc de acord. „Nu e un oximoron să fii trans și creștin", a spus Kimberly. „E un oximoron să urăști și să fii creștin. Nu poți să urăști și să fii creștin. Dar poți să fii creștin trans."

„Există părți din viața mea în care mă credeam o persoană minunată, iubitoare, creștină. Și acum îmi dau seama că nici măcar nu era iubire", a spus Kimberly. Faptul că o acceptă pe Kai și munca ei pentru egalitate au făcut-o să-și dea seama cum arată dragostea adevărată. „Într-o bună zi, n-o să mai fiu aici să lupt pentru fiica mea", a spus Kimberly. „Trebuie să lupt acum din toate puterile, pentru ca atunci când nu mai sunt aici să lupt pentru ea, ei să-i fie mai ușor."

Traducere: Ioana Pelehatăi