Povestea reală care a inspirat mitul amazoanelor

Amazoanele nu sunt doar femeile din mitologia greacă sau din filmele cu Wonder Woman, ci și un trib nomad de războinice scitice.

de Siobhan Ball; translated by Diana Pintilie
|
27 mai 2018, 3:30pm

Fotografie de Alamy 

Articolul a apărut inițial pe Broadly.

În mitologia greacă, amazoanele există doar în referințe și în respect cu eroii greci. Ele erau menționate în lupte și pentru a oferi sfaturi, sex și ajutor în aventurile eroilor. Majoritatea existau pentru a fi cucerite și îmblânzite, cum e și cazul reginei Antiope, care a fost răpită de regele Theseus, cu care a fost forțată să se căsătorească.

În romane grafice și filme cu super-eroi, cum e Wonder Woman, amazoanele fac parte din tărâmul zânelor și a basmelor: niște războinice cu puteri legendare. Mulți istorici au scris despre amazoane cum că ar fi un alt exemplu din scrierilor grecești, în care se inventau monștri, inevitabil îmblânziți de civilizație.

Însă arta timpurie din Grecia antică le prezintă într-o altă lumină. Amazoanele sunt reprezentate în veșmintele specifice sciților, triburi nomade care străbăteau stepa alpină a Munților Caucaz, între 900 și 200 î.Hr. Recent, ele au devenit subiectul expoziției de la British Museum, Scythians: warriors of ancient Siberia.

Reprezentările ulterioare din arta greacă, ale amazoanelor, tind să favorizeze o versiune mai sexualizată, îmbrăcate în haine grecești femeiești sau armuri de bărbați, iar unii experți presupun că alegerile artistice inspirate din veșmintelor sciților au fost intenționat mai exotice pentru amazoane. Însă, alții consideră că e dovada faptului că eroinele mitice se bazau pe femei reale, mai exact femei scite.


Vezi și: Feminist Fight Club


Pe când sciții antici cutreierau și pângăreau prin Europa și Asia, eu lăsau în urma lor movile elaborate de morminte prin toată zona caucaziană, de la Marea Neagră până în China. Când s-au descoperit prima oară, s-a presupus că cei îngropați cu arme erau bărbați, iar rămășițele găsite cu fus și oglindă alături erau femei.

Însă dezvoltările din analiza științifică modernă au dezvăluit ceva diferit. Atunci când oamenii de știință au avansat spre metode bio-arheologice, cum ar fi testarea ADN, au descoperit că scheletele îngropate cu arcuri, săgeți și alte arme erau la fel de probabil să fie biologic femei, cât și bărbați.

Desigur, doar scheletul nu poate spune întreaga poveste atunci când vine vorba de sexul sau identitatea de gen a unei persoane, mai există și oameni hermafrodiți, iar identitățile trans au existat dintotdeauna în istoria antică. Dar faptul că peste o treime din scheletele sciților din unele morminte sunt caracterizate ca fiind de sex feminin, cu cicatrici adânci de luptă, indică faptul că femeile războinice erau ceva comun printre triburile de sciți neînfricați.

Ornament din aur care prezintă doi arcași sciți. Fotografie de PHGCOM via Wikimedia Commons

„Ideile și imaginile despre amazoane au fost modelate după femei războinice în carne și oase, nomade călărețe și arcași, din stepa Eurasiei”, a spus pentru Broadly, clasicistul Stamford și expertul în Amazon, Adrienne Mayor. „Iar acum avem dovada oaselor.”

Dar cum era viața obișnuită a unei femei scite? Un artefact, un bol din argint, descoperit în sud-estul Kazahstanului, ar putea fi unul dintre puținele care să conțină o dovadă a ritului scit. Alți experți consideră că ei nu aveau o limbă scrisă. Suntem limitați în a culege adevărul din arheologie și scrierile fanteziste ale observatorilor, cum ar fi grecii antici.

Majoritatea lucrurilor scrise de către greci pot fi desconsiderate automat. Ideea că triburile erau doar de femei, care se reproduceau cu străini și omorau copii masculi, sună ca o fantezie masculină plină de paranoia, decât un fapt istoric. La fel, ideea că amazoanele își tăiau un sân ca să tragă mai bine cu arcul e absurdă, mai ales pentru orice femeie care a reușit să stăpânească arta tragerii cu arcul, cu pieptul intact. (Nici nu mai menționez rata mare de fatalitate dacă s-ar fi recurs la astfel de procedură, ținând cont de capacitatea medicală a perioadei.)

De fapt, mitul ăsta își are originile într-o tentativă ulterioară a grecilor de a explica etimologia denumirii lor non-grecești. Un scriitor pe nume Hellanikos a susținut că mazon, similar cu maston, cuvântul pentru sân, cu prefixul a, indica faptul că lipsea unul. Cercetătorii contemporani cred că numele provine de la legendara regină războinică cercheză, Amezan.

O replică a sculpturii Wounded Amazon, de artistul grec Phidias. Fotografie de Jean-Pol GRANDMONT via Wikimedia Commons

Cam singura informație solidă extrasă din sursele grecești, care se referă exact la sciți, este că multe triburi, deși nu toate, aveau femei războinice care trăgeau cu arcul călare, cot la cot cu bărbații. Mayor consideră că metoda asta de luptă, combinată cu stilul de viață nomad și nevoia de călăreți pricepuți a determinat incluziunea femeilor în forța luptătoare. Tragerea cu arcul elimină avantajele înălțimii, întinderii și puterii pe care le au majoritatea bărbaților, în timp ce natura restrânsă a comunităților denotă faptul că era nevoie de implicarea întregului trib, atunci când erau atacați.

Deseori se presupune că doar femeile nemăritate luptau alături de bărbați, iar căsătoria marca o transformare de la războinică virgină la o viață care se conforma cu presupozițiile vestice despre rolurile sexele de-a lungul istoriei. Cu toate astea, există și morminte de femei războinice, îngropate alături de copii, iar din contextul bunurilor găsite, se pare că războinicele erau și mame.

Ipotezele noastre despre cultura antică sunt prea des ghidate de convingerile moderne în privința universalității rolurilor dintre sexe, în diferite etape ale dezvoltării culturale. Există o tradiție lungă de a șterge din istorie femeile care nu se conformau normelor, de la femeia-rege Macha Mong Ruadh din Irlanda, la războinicele din Scandinavia, de parcă sunt limitate doar ca niște personaje fictive din cauza presupozițiile noastre legate de ce puteau să facă femeile din trecut. Suntem constant surprinși de noi dovezi arheologice, care denotă contrariul, chiar și informații care au existat în textele antice de la bun început.

„Nu poți să mai susții că amazoanele erau doar personaje fictive, căsăpite de eroii greci. Sau că miturile despre amazoane au fost inventate pentru a descuraja grecoaicele din a admira femei puternice, că amazoanele din arta greacă erau puse de umplutură, în locul bărbaților persani, și că nu există nimic din lumea istorică care să fi influențat reprezentările din literatură și artă”, spune Mayor.

„În loc să percepem miturile amazoniene în termeni de violență masculină împotriva femeilor, literatura antică, dovezile artistice și arheologice dezvăluie că societățile egalitare nomade chiar au existat în regiunea de stepă, iar stilul lor de viață a evocat fascinație și uimire printre greci.”

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE